Exemplu: Să se calculeze valoarea lui Y după formulă, pentru orice valoare a lui X.
Y=(A*X+B)*(C*X-D)
Pentru a efectua această problemă e suficient să efectuăm următoarea succesiune de operaţii:
1) Înmulţim A cu X , notând rezultatul prin R1,
2) Adunăm R1 la B, notând rezultatul prin R2,
3) Înmulţim C cu X , notând rezultatul prin R3,
4) Scădem D din R3, notând rezultatul prin R4,
5) Înmulţim R2 cu R 4, rezultatul fiind considerat ca valoarea lui Y.
Această prescripţie reprezintă algoritmul de rezolvare a problemei formulate. Nu mai este necesar pentru omul care efectuează operaţiile să cunoască formula de calcul al valorii Y. El trebuie doar să urmeze prescripţia indicată, executând-o pas cu pas.
Exemplul de algoritm arată că notarea algoritmului se descompune în indicaţii distincte pentru ca executantul să efectueze o succesiune de operaţii finite - paşi. Fiecare operaţie trebuie terminată de către executant înainte de trecerea lui la execuţia operaţiei următoare. O indicaţie specială în notarea algoritmului, numită instrucţiune, îi prescrie executantului să efectueze fiecare instrucţiune în parte.
